Licăr de lună

Licăr de lună sapă în adâncurile tenebroase ale cruzimii umane în vremuri întunecate. O cruzime al cărei corolar este propria suferinţă. Tandreţe, cruzime, ironie, perplexitate, vise şi bucurii plămădite şi reduse la sfârşit în fum,… toate acestea şi mult mai mult decât aş şti eu să spun, veţi găsi în aceste povestiri pe care am avut onoarea şi privilegiul să vi le prezint: miracole ale hazardului, prieteniei şi pasiunii pentru literatură .

Cea care scrie aceste rânduri ar fi bucuroasă să aibă deja acel credit care-ţi permite să dai sfaturi altora şi să fii luat în seamă, în loc să fie nevoită să şi-l dobândească prin rândurile de faţă. Cartea pe care hazardul sau sfatul unui prieten, referinţa unui profesor sau o anterioară experienţă de lectură a unui alt text de aceeaşi autoare ţi-a pus-o-n mâini, merită o lectură pasionată şi atentă şi la fel meriţi tu, cititorule, cititoare. Ascultă-mă: dacă în clipa asta nu poţi decât să-i arunci o privire distrată, te-aş sfătui s-o laşi pentru altădată.

                                                                            Fina Llorca Antolín

                                                                              Noiembrie 2003, Madrid