În opinia lui Dimitrie Gusti, recensământul este "documentul viu, arhiva vie a naţiunii, o primă expresie ştiinţifică serioasă şi pozitivă a societăţii, pe temelia căreia putem clădi orice construcţie ştiinţifică şi politică".
Reunind, pentru prima dată în istoriografia românească, cele 11 radiografii ale societăţii româneşti, de la prima încercare, din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859), şi sfârşind cu cea mai recentă - realizată în martie 2002, volumul constituie o sursă indispensabilă pentru orice analiză istorică, sociologică, economică etc. asupra evoluţiei societăţii româneşti.