Filme profund diferite din secole diferite: de la cronica unei prăznuiri a Zilei Naţionale a României la 10 Mai 1897, cu protocolul regal „fin de siècle”, cu serbările populare tradiţionale „din Târgul Moşilor” ori cu promenada caleştilor aristocrate „la Şosea”, până la documentarele – „Congresul P.M.R.”, „Naţionalizarea”, „Alegerile”, „Şantierele tineretului” etc – începutului de Republică Populară şi de dictatură a proletariatului.           De la „aventura” primului cineast – dacă nu băştinaş, cel puţin rezident „permanent” în România – la convertirea cineaştilor români în instrumente ale propagandei.
Rod al investigaţiei întreprinse timp de  aproape 40 de ani în biblioteci, arhive şi arhive de filme din ţară şi străinătate, filmografia lui Bujor T. Rîpeanu acoperă epoci distincte ale istoriei cinematografiei documentare: începuturile şi pionieratul, cinematograful ambulant, crearea producţiei locale şi a celei internaţionale, prezenţa autonomă a filmului documentar şi interferenţele acestuia cu jurnalul de actualităţi, reportajul cinematografic de război, intervenţia statului în producţia cinematografică, activitatea de propagandă şi cea de cultură prin cinematograf.
1700 de filme documentare şi ştiinţifice realizate în acest interval de timp pe teritoriul României de producători autohtoni şi străini sunt prezentate cu datele de identificare, datele de conţinut, de producţie, de difuzare şi tehnice; de asemenea sunt indicate date privind păstrarea în arhivele româneşti şi/sau străine a filmelor, precum şi o bibliografie referitoare la fiecare film în parte.